In-cult
Un blog de (in)cultura urbana!
Eu și femeile urâte…
Nu mă consider un om foarte tolerant dar încerc să ma auto-educ să fiu. învăț pas cu pas cum să accept și cum să înțeleg oamenii mai puțin norocoși din naștere.
Acu’, eu știu că sunt superficial și oarecum ipocrit, dar în procesul ăsta în care învăț să tolerez mi-am dezvoltat niște mecanisme de apărare. Ca de pilda, dacă e prost și vorbește aberații spun “da, da” și nu ascult nimic, dacă pute îmi impun spațiu’ intim de 1,5 metri în jurul meu, iar când interacționez cu o femeie foarte urâtă, pentru că ele sunt subiectul zilei, încerc să le percep ca fiind asexuate. Da, exact, le descarc de orice relevanță de gen și le privesc ca pe niște copaci vorbitori sau ca pe niște borcane cu inteligență umană. Nu cred că se poate frustra cineva sub tema “băi ce urât e copacu’ asta, este total nefutabil!” sau “borcanul asta nașpet îmi taie total pofta de sex”.
DAR! Ce ne facem când borcanul își trage costumație sexy iar copacul îți face avansuri? Cum naiba să mai disimulez eu conceptul de femeie în cel de obiect asexuat însuflețit? Chiar ma confrunt adesea cu aceasta problemă și mi-e greu spre imposibil s-o administrez. Consider că acest aspect zdruncină natalitatea prin faptul că ne taie pofta de sex…
Așa că draga mea compatrioată hâdă, dacă eu ți-am întins o mână să te consider un obiect normal în peisaj, de ce insiști tu să-mi arăți că ești femeie? De ce vrei tu să mă-ngrețoșezi? De ce vrei să te urăsc? Am să-ți expun un fapt de logică elementară: o femeie urâtă îmbrăcată provocator este mai respingătoare decât una foarte urâtă îmbrăcată decent! Trebui să înțelegi ca bărbații care belesc femei nașpa sunt perfect conștienți de aspectul ăsta și nu te ajută cu nimic să te împopoțonezi ca o veioza (motive de belit urâte: lipsa de alternativă, interes material, fetișist).
Explică-mi și mie te rog care e logica conform căreia pui pe net poze cu tine răstignita în pat, îmbrăcată în lenjerie intima, în vreme ce tu ești grațioasă ca un lebăr? Doar pentru că te-ai uitat la “Sex and the City” nu înseamna că-ți și iese să fii vreo pornăciune cum nici eu n-am putut sa operez ficații nimănui după ce m-am uitat la “Dr. House“.
Te rog, rămâi un copac!Etapă-n involuție
Asist cu indignare de ceva vreme la un nou act în spectacolul vieții, cel în care mediocrul își caută locul în lume, cel în care rahatul pansat se încăpățânează cu îndârjire sa pută prin pansament.
Profilul cel mai des întâlnit este cam așa: bărbat, 30+ ani, cultura peste medie atât cât să se simtă important, realizări în viață prea mici că sa iasă din anonimat, viață personala de căcat, 1-2 prieteni apropiați din aceeași specie, multe complexe și frustrări pe măsură. Acum să nu rânjești ca omida la sudura că ai 25 de ani sau ești femeie, că poți la fel de bine să fii ca cel anterior descris (chiar cunosc și eu câțiva ieșiți puțin din tipar).
Comportamentul este cu adevărat delicios. Întâi că e dotat cu ironiile cele mai “fine”, pline de scârba și substrat. Ca mai apoi să-și arate capacitatea intelectuală prin emiterea unor judecăți de valoare, slab sau chiar deloc argumentate. El este omul care le știe pe toate și nu trebuie să explice nimic. Dacă el ți-a spus că BeMWeul este cea mai tare mașină din univers iar Gigel este cel mai notoriu lăbar de pe trotuarul Căii Lactee, tu te transformi instantaneu într-un cârnat cu caș la gură numai pentru obraznica întrebare “Ok… da’ de ce crezi asta? Explică-te!”.
Prietene drag, să fac poc de trei ori dacă e vina mea pentru că tu ai o nevasta urată cu spume, un soț fătălău cvasi-homosexual, un copil mediocru cu viitor sumbru, un job prost, o măciuca mică, o stradă neasfaltată, o țară care nu te merită, un vecin cu patru clase și o mașina cât salariul tău pe 15 ani. Nu e vina mea că te-au bătut copii la bloc când erai mic, că părintii te-au umilit de prea multe ori, că nevastă-ta bălește la bărbați în metrou, că șef’tu se răhățește pe tine când vrea cucu lui și tu în continuare te încăpățânezi să te crezi neîndreptățit. Chiar nu e vina mea, nici a lui, nici a celuilalt. Fiecare ne ducem crucea așa cum ne-a fost dată și cum ne-am adaptat. Faptul că tu încerci să te ridici deasupra celorlalți prin rahaturi ieftine n-o să te ajute cu nimic, dimpotrivă o să ajungi un om matur plin de frustrări și futut pe toate găurile… Pentru că ești tare’n gură și n-ai nici un argument, pentru că te crezi mai deștept decât ești, pentru că oricând iți vei da pantalonii jos sa fuți pe cineva se va dovedi unu’ mai tare ca tine care ți-o va vârî în dos.
Vreau să-ți spun că subiectul nu e nou, însă de ceva vreme a început să mă streseze mai rău ca de obicei. Ma stresează pentru că s-au înmulțit mai mult ca indienii. Cred că “bolnavii” se pârțâie cu frustrări pe oamenii “sănătoși” și-i infectează cu atitudine de tembel. E singura explicație care-mi vine-n capu’ meu simplu. Nu înțeleg altfel cum dracu, un om normal la cap și chiar haios uneori sa se transforme într-o arătare de genu’ asta (da, chiar cunosc câțiva convertiți). Îți spun foarte sincer că mă îngrețoșează mult indivizii ăștia când ii vad ce atitudine gravă își trag, cum se simt ei cei mai sclipitori rahați din univers și cum își dau cu părerea despre ORICE, ORICÂND, ORICUM!
Știu, sunt chiar ferm convins că n-am să schimb pe nimeni cu articolul asta, sau cu altele. Dar dacă totuși ai o urma de decentă în tine, păstrează-o sau o să-ți iei șuturi în fund cât și-a luat Ciociolina palme pe buci.
A fi, sau a nu fi, câine…
Acum vreo două zile, Camera Deputaților a adoptat legea câinilor fără stăpân. Povestea nu e nouă și se cam învârte de prin 2007. Desigur că de când s-a adoptat legea cu pricina și până la momentul când vă scriu eu, toate canalele media și cele de socializare s-au umplut efectiv de mesaje care mai de care mai opărite și mai acide.
Am o întrebare scurtă, pentru ăștia de v-ați oțărât că or să omoare câinii: “Câți dintre voi ați citit legea și cât ați înțeles ceva din ea?!”. Eu cred ca n-ați citit (aproape) niciunu și că vă băgați în seamă ca supozitoru’. Ca să nu se supere presa, și voi sunteți niște cretini ăștia de comentați fără documentare. Mă întreb eu așa uneori, oare nu va sufocați de atâta simț civic? Sau de atâta inteligență? Lăsați-o mai ușor să nu vă vină rău că mă sfârșesc de mila pentru chinul vostru.Acum am să dau câteva date “tehnice” în ceea ce privește noua lege în Forma adoptă de Cameră. Întâi de toate este vorba de modificarea O.U.G. nr. 155/2001 care spunea la articolul 5 “După examinarea lor de medicul veterinar, câinii fără stăpân care sunt agresivi, bolnavi cronici şi incurabili vor fi eutanasiaţi imediat“. Vine acum cu scopul principal de “transformarea centrelor de exterminare a câinilor,[...], în centre de protecție a animalelor” asa cum e specificat în Expunerea de motive. Legea asta nu face decât să pună punctul pe “i” și să precizeze mult mai clar, mai logic și chiar mai uman aș putea adăuga. De pildă, articolul 5 din ordonanță se modifică în “După examinarea de către medicul veterinar [...], câinii fără stăpân care sunt bolnavi grav, incurabili, irecuperabili, câinii agresivi, [...], lăsaţi în libertate, abandonaţi sau cărora nu le poate fi identificat aparţinătorul, se eutanasiază în termen de 3 zile lucrătoare, [...]“. Mai mult decât atât, în lege sunt impuse niște condiții super pertinente în ceea ce privește adopția-revendicarea (vezi anexele 4/5), ca de exemplu punctul 4 din angajament “să nu abandonez câinele, să-l controlez, să îl supraveghez, iar în cazul în care nu îl mai doresc, să îl predau Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân“, asta așa, ca să nu mai vină o babă leșinata care să adune 15 maidanezi cu mențiunea că-i îngrijește în casă și de fapt le dă drumu’ pe stradă.
Desigur că nu încurajez omorârea în masă a câinilor maidanezi (deși uneori îmi vine să-i căsăpesc) dar nici pot fi ipocrit și îngust la minte încât să susțin eliberarea înpoi în stradă a câinilor bolnavi incurabil sau a celor agresivi, cum de altfel, nici ținerea lor la nesfârșit în adăposturi, pe banii mei, nu-mi convine. Să nu uităm ca în multe țări civilizate, criminalii deosebit de periculoși sunt eutanasiați, iar unor bolnavilor li se opresc aparatele în spital pentru că nu mai pot fi vindecați și mai mult se chinuie… pentru ăștia de ce nu vă agitați… ca e cam aceeași problemă în definitiv. Până când ONG-urile care dau din gură ca o centuristă cu ciungă or să facă și adăposturi, cu banii colectați de la voi ăștia prea-iubitori-de-animale, hai să facem o expediție în Africa să salvăm antilopele mâncate de lei. Și da, ma enervează ONG-urile astea care se bagă în seamă total aiurea cu acțiuni stupide. Vreau să vad și eu prima organizație care să trimită un comunicat de presă în genu’ “Noi nu strângem semnături, noi am scos la licitația pentru fonduri caritabile fotografia intitulată <<Elena Băsescu la 18 ani în chiloți – emoția descoperirii abecedarului>>”. Pai da d-le, așa văd si eu o inițiativă care ar putea strânge niște bani pentru sărmanele patrupede. Spun asta pentru că așa am eu o părere ca pe domnii politicieni îi doare’n lebăr de semnăturile strânse de voi, de petiții și de opinii de căcat pseudo-culturale… de nu pot să vă povestesc.
Și pentru acefalii care în continuare sunt tari în clonț că maidanezii nu fac rău nimănui, propun următorul târg: le dau la alegere o stradă din câteva zeci propuse de mine (în București), pe care să-și trimită copilul (sub 10 ani de preferat) s-o străbată pe bicicletă, pentru fiecare tură în care scapă nemușcat eu plătesc cazarea pe un an unui câine, la un centru modern.
Referințe la legea de care vorbim:
O.U.G. nr. 155/2001: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=30873
PL-x nr. 912/2007: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=9033
Expunerea de motive: http://www.cdep.ro/proiecte/2007/900/10/2/em912.pdf
Forma adoptată de Cameră: http://www.cdep.ro/proiecte/2007/900/10/2/cd912_07.pdfAlte povești cu cățeluși:
http://www.adevarul.ro/locale/bacau/Bacau-_Barbat_sfasiat_de_o_haita_de_caini_maidanezi_0_486551688.html
http://www.antena3.ro/romania/femeia-sfasiata-de-caini-a-murit-dupa-trei-operatii-printre-care-si-un-transplant-de-piele-117624.html
http://www.ziare.com/social/caini-vagabonzi/copil-sfasiat-de-caini-la-vaslui-1123615
http://www.adevarul.ro/locale/pitesti/Ca_sa_scape_de_maidanezi-locatarii_din_strada_Mihai_Eminescu_dau_Primaria_in_judecata_0_487151493.htmlUrăsc fluturașii
Și calmează-te, nu omor omizi cu aripi și nici nu mă interesează ce orătănii simți tu în stomac. Doar că eu merg la serviciu cu metroul iar la stația unde cobor sunt în fiecare zi 10-15 indivizi care împrăștie fluturași cu reclame la mâncare. Dacă și-ar vedea de treaba lor probabil ca i-aș ignora și atât, însa datorită concurenței pe zonă sunt aproape agresivi, și-ți împing rahaturile alea în față aproape forțându-te sa le iei. Sunt sigur că dacă ai trecut printr-o zonă cu multi împărțitori pe metru pătrat i-ai observat cum se uita cu ură la tine că nu le iei mizeriile și mai mai că te simți vinovat când se împing în tine și tu te faci că nu-i vezi. Și ca să fie ca bomboana pe colivă, cei mai multi sunt la vârsta și dezvoltarea fizică la care ar putea face ceva mult mai inteligent de atât, ca de exemplu să sape un șanț sau să descarce un camion cu cartofi. Îmi doresc să li se blegească mâinile în care țin fluturașii ca să-i văd ce tehnici de bazar turcesc mai găsesc.Și ca să fie treaba treabă, de vreo trei zile au apărut niște indivizi, cinci-șase la număr, cu mănuși și căciuli verzi, cu niște pancarte cu scris care flanchează în semicerc jumătate din ieșirea de la metrou. Dacă întâmplator ești atât de obraznic încât să ai treaba în direcția lor, trebuie să-i ocolești sau cu greu să te strecori printre ei pentru că euglenele țin rândul strâns ca niște spărtănei romboizați. îți dai seama că nici nu știu ce draci au scris pe pancartele alea dar îi suspectez ca sunt de la vreun fel de green-doggy-fucking-peace care au auzit că în zona umbla balene corporatiste și le păzesc de nemiloasele harpoanele ale chinezilor de “europa”. Mâine dacă îi mai prind la metrou, încerc să le surprind fețele într-o poză, în timp ce-i întreb de ce îi sperie munca și stau degeaba ca niște dovlecei brumați.
Post update (17-Noi): Am surprins câteva euglene într-o poză, în timp ce se pregăteau… cred ca cineva trebuie să-i penalizeze, azi au întârziat :-)
L-a prins cu mana!
Nu cred că mai are nevoie de niciun comentariu… :-)
Am un tic gen, zic! Mă-nțelegi?
Ticurile sunt repetări multiple, stereotipice, ale unor sunete/gesturi.
Cei care își mișcă degetele convulsiv prin ochi, nas și urechi în același timp, se dau cu capul de masă mai des decât te-aș pocni pe tine sau își învârt ochii în cap – sunt bolnavi psihic și probabil ca se fac bine (uneori) cu medicamente străine sau înghesuiți în camere capitonate și îmbrăcați în cămăși cu mâneci lungi.Mai exista însă un fel de chestie ca omu’ evoluat, dar care nu e chiar în vârful copacului. La o analiză superficială și rapidă, i-am identificat pe ăștia în două categorii.
Pe de o parte sunt indivizii care te asculta cu ochii mari și mirați, cu gura semideschisă și dinții de sus la vede, cu inconfundabila băluță ce vrea să-i evadeze prin conțul gurii spre bărbie și stresantele onomatopee scoase din gât.
Pe de altă parte, sunt hipsterii care te ascultă cu un rânjet superior scos pe juma’ de gură, corpul ușor flexat spre spate ș-un picior înainte, de care parcă vezi cum se resping cuvintele de prostia din capul lor. E individul opacizat intelectual de cultura pe care crede c-o are și-i lipsește.Cetățenii ăștia, “culturalizați” în cea mai mare parte din presă și prieteni la fel de sofisticați, au capul ca o foaie dintr-un caiet de matematica din gimnaziu. Fiecare pătrățică are în ea câte o informație. Pe măsură ce învață drumul până acasă, cum să se lege la șireturi cu fundă dublă și chiar locuri tainice de mascat biluțele de muc, sărmanii bipezi își reduc capacitatea de exprimare și încep sa dea rateuri grosolane. Captivi și înghesui în propria minte, repetă obsesiv câteva cuvinte în frustranta încercare de a masca incapacitatea de exprimare coerentă.
- Ăăăăă, bună ziua don’ doctor, ăăăăă, mi-a ieșit o bubă’n cur… gen.
- Păi întoarce dosul la inspecție, zic. Opa! Ce avem noi aici? Ți-a ieșit un coș pe buci, trebuie să-l stoarcem, zic. Stai așa, nu mișca, zic…
- Gata, m-am încordat, gen. Dă-l afară, gen! Eu gen, adică gen să nu mai fie gen… fuck!!!! ma doooaaaare!!!
- Uff, l-am scos… LA DRACU! Era CREIERUL!!! Sper măcar că te-ai făcut bine acum.
- Ăăăăă, îngî-îngî, ăăăăă, îngî, da, gen, îngî. Mă-nțelegi?Evoluție, sau nu?
Omul, homo sapiens cum i-ar spune probabil un om de știință, este un animal relativ tânăr în comparație cu vârsta planetei. Deși inițial animalul acesta era vânător-culegător, s-a adaptat extrem de rapid și a încercat să cultive legume și să crească animale.
Pentru că în ciuda adaptării lui, planeta oferea totuși condiții aspre pentru procurarea hranei, omul a evoluat de la maimuța prin lungirea corpului, eliminarea cozii, dezvoltarea musculaturii, etc. Lucruri absolut necesare pentru supraviețuire. La fel și îmbrăcămintea, care a evoluat de la trei frunze la blănuri de animale.Desigur, societatea modernă ne-a oferit acum pe tavă mâncare la punguță, scări rulante, dozatoare de apa, haine ieftine la magazin. Practic, nu mai trebuie sa fugărim antilope sa le belim pentru mâncare și blană, sau să bem apa la râu în fugă să nu ne mănânce croco. Acum toate sunt la nas, mațele de animal sunt la discreție peste tot sub forma de parizer și crenvurști, hăinuțele din petrol (sintetice) la orice magazin, mașinile deja nu mai sunt un lux, orice gherțoi își permite una… totul e roz. Practic, aproape că e suficient să te trezești dimineața ca să supraviețuiești.
Acum, faptul că natura ne-a taxat scump și ne-a dolofănit este absolut evident, toată lumea știe și vede asta, iar moda ne-a ajutat adaptându-se la situație să mascheze odioșeniile. Până de curând credeam că în modă, sunt și chestii absolut inutile, ca de pildă, pantalonii cu turul lăsat. Ei bine, acum nu mai cred ca e ceva inutil și am să-ți explic imediat de ce. Eu cred, că natura s-a gândit ea așa, și a ajuns la concluzia că trebuie să ne facă picioarele cât mai scurte. Ceea ce a și început să se întâmple, treptat-treptat kinderii se nasc cu piciorușe tot mai mici… de unde și pantalonii cu turul lăsat, care de fapt au talia înaltă și nu turul jos.
Preconizez că în cinci-șase generații o să avem piciorușe de cel mult 20cm și pantaloni cu talia pana sub-brat. Probabil ca vor fi multe avantaje si dincolo de ceea ce-mi imaginez eu acum. Ca de pildă ușurința executării unor poziții sexuale acum complicate, nu prea te mai lovești la degetul mic de la picior pentru că o să fii cu ochii foarte aproape de situație, bărbații nu se mai stropesc pe pantaloni când fac pipi iar inima va putea sa râncezească mai mult decât până acum, pentru ca nu va mai fi nevoie sa pompeze sânge la aproape 1.5m.Și că să vezi ca nu sunt complet nebun, uite încă o dovada: amintește-ți cum arătau cizmele acum câțiva ani, 99% erau până sub genunchi. Uită-te acum pe strada să vezi câte femei/fete au cizmele intre genunchi și cur… ăsta e semn că li se scurtează picioarele. Nu?!
Acum ce să-ți doresc? Pai îți doresc picioare scurte și un maidanez să te fugărească… atât!
Mai filantrop decât inteligent
N-am nimic personal cu oamenii filantropi. Ba mai mult decât atât, apreciez într-o manieră pozitivă actele caritabile reale.
Ceea ce vreau eu să enunț face referință în special la cyber-comunicări (rețele de socializare, mail, messenger) și se desface în două categorii, după cum urmează:
Mai prost decât un rahat de maimuță:
Aici intră toate anunțurile de forma “Un copil bolnav de pix are nevoie urgent de un rahat. Dacă trimiți mailul la 100 de prieteni sau dacă face 100.000 de share-uri pe Facebook va primi acel răhățel roz salvator.” Sa mori tu?! Cum căcat te-ai gândit tu așa?
Păi facem următorul experiment: tu îți dai foc pana faci niște super arsuri de gradul III, rogi pe cineva să-ți facă poză și’o trimiți la mine. Jur că-ți dau share pe Facebook și trimit poze cu tine pe mail pana te vindeci de la hiper-compasiunea planetara ce o să se reverse asupra ta. Cum dracu se poate vindeca cineva de la share/like/mail?
Sau, altă ipoteza asemănătoare… “când o sa facă 1000 share/send-uri yahoo/google îi va dona suma necesară pentru răhățel”. Adică tu ești o vită atât de cretină încât îți imaginezi că o astfel de corporație condiționează donațiile după câți prieteni enervezi tu cu mesajul respectiv?!?! În ipoteza asta, gen de mesaj primit de la o corporație, “Stimate suferind, ai abia 800 de like-uri pe FB, te las să te mai chinui de încă vreo 200 până să-ți dau banii. Timp în care te rog rog să-mi permiți să jubilez sadic la privirea pozelor tale. Cu compasiune, Gogbook!”. Serios acum! Cât de prost să fii să crezi una ca asta?!Ipocritul fățarnic:
Vorbesc aici de ăia care au o cauză reală (sau care pare cel puțin reală) și aparent încearcă s-o promoveze din motive caritabile doar plimbând un link și atât. Cele mai multe apar sub forma “Gigel are nevoie urgent de sânge/bani. Donatorii pot depune bani în contul… sau se pot deplasa în x loc pentru donații de sânge”. Ai să mă întrebi ce mai am și cu ăștia și de ce mă enervează. Păi mă scot din sărite pentru ca 99.99% dintre ei o fac numai de fațadă și de fapt nici nu-i interesează. Eu unu aș fi mult mai receptiv dacă tu (personaj care te cunosc) îmi trimiți mesaj și-mi spui “Eu, pentru că sunt un om pur și plin de filantropie, am fost la un anume Gigel la spital. Omul e real, l-am văzut, l-am lins pe urechi, exista și are nevoie de ajutor financiar. Eu i-am donat 100lei, donează și tu cât poți”… pai da nene, așa măcar am garanția ca nu sponsorizez silicoanele unei târfe și-n plus mă simt cumva impulsionat. Sau, să-mi trimiți poză cu tine și brațul tău înțepat la secția de donări sânge rugându-mă să fac la fel. Poate chiar m-aș duce, poate chiar aș mai trage după mine câțiva indivizi.
Dar așa… tu îmi spui: “donează tu bani, că trebuie sa bage acum reduceri la zara și n-am posibiltatea să dau” sau “donează tu sânge, ca mie îmi e frică de ace și nici n-am timp să ma duc”. Știi ceva?! Mai du-te tu dracu și mai lasă-ma în pace cu fițele astea de filantrop că mă îngrețoșez rău de tot. Să faci buba neagră la picior și să te tratezi din link-uri!Dă-i Doamne minte, că talent are destul
Știre de ultimă oră: “Florin Salam a lansat prima piesă în colaborare cu Goran Bregovic.”
Am auzit încă de acum câteva luni cum că cei doi mai sus amintiți vor canta nuș’ ce căcat împreună. Prima oară am zis că e glumă, ca mai apoi sa vad niște articole pe net care să confirme. La vremea respectivă mi s-a parut de doi lei și atat.Acu’ sunt plin de spume pentru că mie îmi plăcea Goran si-l ascultam cu plăcere. Mă simt prost, ca un maimuțoi păcălit cu un biscuite. Ce draq mi-a trebuit mie să-mi placă Goran?!
Aș vrea acum sa-l prind și sa-l bat pana-mi da banii înapoi pe CD-urile cumpărate. La naiba, am muzica luată de pe torenti… nici macar asta n-am cum să fac.Tot timpu’ am asociat manelele cu lipsa de educație, prostia, incultura, tabloidele si acasa tv. Toata viața am fost mândru de faptul că nu mi-au plăcut niciodată manelele și că orice s-a întâmplat nu m-a atins valul ăsta. Prin d-nu Goran percep cumva că s-a inchis spirala spre mine si chiar dacă s-a întâmplat tangențial… m-a atins. Sunt plin de cacat pe degete si urechi…
Desigur că acum, manelistul îngust la minte imi va spune că dacă eu am ascultat Goran iar el pe Salam… implicit eu ascult manele. Păi sigur că nu e așa, pentru ca nici eu nu’s ca tac’tu… chiar dacă mă’ta ne e in comun.
Repede un Slipknot pentru dezintoxicare! :-)
Mogaurus Mioriticus
Am ajuns zilele trecute sa-l vad intamplator pe individul asta (zis Marius Moga) la teveu.
Bai nene! Ce dracu a patit individul? Eu cred ca s-au adunat astrele sa se razbune pe mizeria de muzica pe care o scoate si au trimis un minotaur furios sa se cace hiper-limbrici la cel pe cap.
In mod sigur ca dupa cacare, minotaurul i-a tras’o in rozeta de unde i-au si ramas mici bucatele de p*l* mitologica…. asta daca judec dupa ranjetul eleva catolica in orgasm.
Ma simt de cacat ca sunt roman impreuna cu asta si alti cativa pe care o sa-i enunt cand o sa-mi impiedic deranjant co*ie*e de ei!
MOGA: Pentru ca ne-am cacat pe Darwin!