Conjugarea verbului "a vrea"

Conjugarea verbului “a vrea”

Infinitiv: a vrea
Gerunziu: vrând
Participiu: vrut

Modul INDICATIV

Prezent

Persoana		Conjugarea
pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl.	eu tu el/ea noi voi ei/ele	vreau vrei vrea vrem vreţi vor

Trecut

Persoana		Perfect compus	Imperfect	Perfectul simplu	Mai mult ca perfectul
pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl.	eu tu el/ea noi voi ei/ele	am vrut ai vrut a vrut am vrut aţi vrut au vrut	vream vreai vrea vream vreaţi vreau	vrui vruşi vru vrurăm vrurăţi vrură	vrusesem vruseseşi vrusese vruseserăm vruseserăţi vruseseră

Viitor

Persoana		Viitor	Viitor anterior	Viitor popular
pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl.	eu tu el/ea noi voi ei/ele	voi vrea vei vrea va vrea vom vrea veţi vrea vor vrea	voi fi vrut vei fi vrut va fi vrut vom fi vrut veţi fi vrut vor fi vrut	o să vreau o să vrei o să vrea o să vrem o să vreţi o să vrea

Modul CONJUNCTIV

Prezent

Persoana		Conjugarea
pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl.	eu tu el/ea noi voi ei/ele	să vreau să vrei să vrea să vrem să vreţi să vrea

Trecut perfect

Persoana		Conjugarea
pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl.	eu tu el/ea noi voi ei/ele	să fi vrut să fi vrut să fi vrut să fi vrut să fi vrut să fi vrut

Modul CONDITIONAL

Prezent

Persoana		Conjugarea
pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl.	eu tu el/ea noi voi ei/ele	aş vrea ai vrea ar vrea am vrea aţi vrea ar vrea

Trecut perfect

Persoana		Conjugarea
pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl.	eu tu el/ea noi voi ei/ele	aş fi vrut ai fi vrut ar fi vrut am fi vrut aţi fi vrut ar fi vrut

Atenție la greșeala comună ce apare prin contopirea celor două verbe – a vrea și a voi

a voi	a vrea	GRESIT – a vroi
voiesc voieşti voieşte voim voiam	vreau vrei vrea vrem vream	vroiesc vroieşti vroieşte vroim vroiam

Vezi si Conjugarea verbului “a voi”

Definiție DEX:
VREÁ, vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să…; a avea de gând să…, a voi, a intenționa. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de…; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. ◊ Expr. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazma, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bunăvoie; constrâns de împrejurări. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să fie, să devină ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. 5. (Mai ales în forma negativă) A putea, a fi în stare. Focul nu vrea să ardă. ♦ (Pop.) A fi gata, pe cale sau pe punctul de a… Când vru să moară își chemă feciorii. II. (Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului) Mâine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va să vie. ◊ Expr. Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) [Prez. ind. și: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ăi, ei, îi, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veți (pop. ăți, eți, oți), vor (pop. or). — Var.: vroí vb. IV] — Lat. *volere.

In-cult

Un blog de (in)cultura urbana!