facebook
  • Conjugarea verbului “a veni”

    Infinitiv – Prezent: a veni
    Infinitiv – Perfect: a fi venit
    Gerunziu: venind
    Participiu: venit

    Modul INDICATIV

    Prezent

    Persoana Conjugarea
    pers I sg.
    pers II sg.
    pers III sg.
    pers I pl.
    pers II pl.
    pers III pl.
    eu
    tu
    el/ea
    noi
    voi
    ei/ele
    vin
    vii
    vine
    venim
    veniți
    vin

    Trecut

    Persoana Perfect compus Imperfect Perfectul simplu Mai mult ca perfectul
    pers I sg.
    pers II sg.
    pers III sg.
    pers I pl.
    pers II pl.
    pers III pl.
    eu
    tu
    el/ea
    noi
    voi
    ei/ele
    am venit
    ai venit
    a venit
    am venit
    ați venit
    au venit
    veneam
    veneai
    venea
    veneam
    veneați
    veneau
    venii
    veniși
    veni
    venirăm
    venirăți
    veniră
    venisem
    veniseși
    venise
    veniserăm
    veniserăți
    veniseră

    Viitor

    Persoana Viitor I Viitor anterior Viitor popular
    pers I sg.
    pers II sg.
    pers III sg.
    pers I pl.
    pers II pl.
    pers III pl.
    eu
    tu
    el/ea
    noi
    voi
    ei/ele
    voi veni
    vei veni
    va veni
    vom veni
    veți veni
    vor veni
    voi fi venit
    vei fi venit
    va fi venit
    vom fi venit
    veți fi venit
    vor fi venit

    Modul CONJUNCTIV

    Prezent

    Persoana Conjugarea
    pers I sg.
    pers II sg.
    pers III sg.
    pers I pl.
    pers II pl.
    pers III pl.
    eu
    tu
    el/ea
    noi
    voi
    ei/ele
    să vin
    să vii
    să vină
    să venim
    să veniți
    să vină

    Trecut perfect

    Persoana Conjugarea
    pers I sg.
    pers II sg.
    pers III sg.
    pers I pl.
    pers II pl.
    pers III pl.
    eu
    tu
    el/ea
    noi
    voi
    ei/ele
    să fi venit
    să fi venit
    să fi venit
    să fi venit
    să fi venit
    să fi venit

    Modul CONDITIONAL

    Prezent

    Persoana Conjugarea
    pers I sg.
    pers II sg.
    pers III sg.
    pers I pl.
    pers II pl.
    pers III pl.
    eu
    tu
    el/ea
    noi
    voi
    ei/ele
    aș veni
    ai veni
    ar veni
    am veni
    ați veni
    ar veni

    Trecut perfect

    Persoana Conjugarea
    pers I sg.
    pers II sg.
    pers III sg.
    pers I pl.
    pers II pl.
    pers III pl.
    eu
    tu
    el/ea
    noi
    voi
    ei/ele
    aș fi venit
    ai fi venit
    ar fi venit
    am fi venit
    ați fi venit
    ar fi venit

    Modul IMPERATIV

    Afirmativ

    Persoana Conjugarea
    pers II sg.
    pers II pl.
    tu
    voi
    vino
    veniţi


    Negativ

    Definiție DEX:
    VENÍ, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te-vino subst. = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul), ◊ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja; a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat, ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit), ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-odată la ceva, a-și aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ◊ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după…; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după… 5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din…); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecință). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. ◊ Expr. (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți. A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații) Veni-ți-ar numele! 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. ♦ A ajunge până la…; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare. ◊ Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității. Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). ◊ Expr. (Pop.) Vine un an (de când…) = se împlinește un an (de când…). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ți-a venit (să… sau de…)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau rău). ♦ (înv., în construcții negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.) ♦ (Pop.) A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. și: (pop.) viu] — Lat. venire.


  • Recent Comments

    • remiz said...

      1

      la supin cum e dau funda

      11/28/13 6:16 PM | Comment Link

    • sorina said...

      2

      de conjucat verbele a povesti si a dobori la toate modurile si toate timpurile

      11/5/15 7:23 PM | Comment Link

    Leave A Comment

    Mail (will not be published) (required)