Infinitiv – Prezent: a voi
Infinitiv – Perfect: a fi voit
Gerunziu: voind
Participiu: voit
Prezent
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
voiesc voiești voiește voim voiți voiesc |
Trecut
| Persoana | Perfect compus | Imperfect | Perfectul simplu | Mai mult ca perfectul | |
|---|---|---|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
am voit ai voit a voit am voit ați voit au voit |
voiam voiai voia voiam voiați voiau |
voii voiși voi voirăm voirăți voiră |
voisem voiseși voise voiserăm voiserăți voiseră |
Viitor
| Persoana | Viitor I | Viitor anterior | Viitor popular | |
|---|---|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
voi voi vei voi va voi vom voi veți voi vor voi |
voi fi voit vei fi voit va fi voit vom fi voit veți fi voit vor fi voit |
o să voiesc o să voiești o să voiască o să voim o să voiți o să voiască |
Prezent
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
să voiesc să voiești să voiască să voim să voiți să voiască |
Trecut perfect
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
să fi voit să fi voit să fi voit să fi voit să fi voit să fi voit |
Prezent
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
aș voi ai voi ar voi am voi ați voi ar voi |
Trecut perfect
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
aș fi voit ai fi voit ar fi voit am fi voit ați fi voit ar fi voit |
Afirmativ
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers II sg. pers II pl. |
tu voi |
voiește voiți |
Atenție la greșeala comună ce apare prin contopirea celor două verbe – a vrea și a voi
| a voi | a vrea | GRESIT – a vroi |
|---|---|---|
| voiesc voieşti voieşte voim voiam |
vreau vrei vrea vrem vream |
vroiesc vroieşti vroieşte vroim vroiam |
Vezi si Conjugarea verbului “a vrea”
Definiție DEX:
VOÍ, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să…; a avea de gând să…, a intenționa, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. 2. A fi de acord, a consimți, a primi. [Prez. ind. și: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. voliti.
