Menu
Categories
 
Conjugarea verbului “a avea”

Infinitiv – Prezent: a avea
Infinitiv – Perfect: a fi avut
Gerunziu: având
Participiu: avut

Modul INDICATIV

Prezent

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
am
ai
are
avem
aveţi
au

Trecut

Persoana Perfect compus Imperfect Perfectul simplu Mai mult ca perfectul
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
am avut
ai avut
a avut
am avut
aţi avut
au avut
aveam
aveai
avea
aveam
aveaţi
aveau
avui/avusei
avuşi/avuseşi
el avu/avuse
avurăm/avuserăm
avurăţi/avuserăţi
avură/avuseră
avusesem
avuseseşi
avusese
avuseserăm
avuseserăţi
avuseseră

Viitor

Persoana Viitor I Viitor anterior Viitor popular
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
voi avea
vei avea
va avea
vom avea
veţi avea
vor avea
voi fi avut
vei fi avut
va fi avut
vom fi avut
veţi fi avut
vor fi avut

Modul CONJUNCTIV

Prezent

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
să am
să ai
să aibă
să avem
să aveţi
să aibă

Trecut perfect

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
să fi avut
să fi avut
să fi avut
să fi avut
să fi avut
să fi avut

Modul CONDITIONAL

Prezent

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
aş avea
ai avea
ar avea
am avea
aţi avea
ar avea

Trecut perfect

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
aş fi avut
ai fi avut
ar fi avut
am fi avut
aţi fi avut
ar fi avut

Modul IMPERATIV

Afirmativ

Persoana Conjugarea
pers II sg.
pers II pl.
tu
voi
ai!
aveţi!


Negativ

Persoana Conjugarea
pers II sg.
pers II pl.
tu
voi
nu avea!
nu aveţi!

Definiție DEX:
AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ◊ Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz. ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva. Are un doctor bun. 4. A fi compus din…, alcătuit din…; a fi înzestrat sau prevăzut cu… Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet. ◊ Expr. A avea drag (pe cineva) sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine (cu cineva) = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău (cu cineva) = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu… Avea un palton de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame. ◊ Expr. Ce ai ? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat ? N-are nimic ! = a) nu i s-a întâmplat niciun rău; b) n-are nicio importanță. A avea ceva (cu cineva) = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar, II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să… Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să… N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să… N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât ! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum.., când.., unde.., cine.., ce..), a găsi. Are ce să facă. ♦ Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește, urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar). Au să vină. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere.

*