Infinitiv – Prezent: a bănui
Infinitiv – Perfect: a fi bănuit
Gerunziu: bănuind
Participiu: bănuit
Prezent
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
bănuiesc bănuiești bănuiește bănuim bănuiți bănuiesc |
Trecut
| Persoana | Perfect compus | Imperfect | Perfectul simplu | Mai mult ca perfectul | |
|---|---|---|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
am bănuit ai bănuit a bănuit am bănuit ați bănuit au bănuit |
bănuiam bănuiai bănuia bănuiam bănuiați bănuiau |
bănuii bănuiși bănui bănuirăm bănuirăți bănuiră |
bănuisem bănuiseși bănuise bănuiserăm bănuiserăți bănuiseră |
Viitor
| Persoana | Viitor I | Viitor anterior | Viitor popular | |
|---|---|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
voi bănui vei bănui va bănui vom bănui veți bănui vor bănui |
voi fi bănuit vei fi bănuit va fi bănuit vom fi bănuit veți fi bănuit vor fi bănuit |
o să bănuiesc o să bănuieşti o să bănuiască o să bănuim o să bănuiţi o să bănuiască |
Prezent
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
să bănuiesc să bănuiești să bănuiască să bănuim să bănuiți să bănuiască |
Trecut perfect
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
să fi bănuit să fi bănuit să fi bănuit să fi bănuit să fi bănuit să fi bănuit |
Prezent
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
aș bănui ai bănui ar bănui am bănui ați bănui ar bănui |
Trecut perfect
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
aș fi bănuit ai fi bănuit ar fi bănuit am fi bănuit ați fi bănuit ar fi bănuit |
Afirmativ
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers II sg. pers II pl. |
tu voi |
bănuiește bănuiți |
Definiție DEX:
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. — Din magh. bánni.
