Menu
Categories
 
Conjugarea verbului “a fi”

Infinitiv: a fi
Gerunziu: fiind
Participiu: fost

Modul INDICATIV

Prezent

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
sunt
eşti
este
suntem
sunteţi
sunt

Trecut

Persoana Perfect compus Imperfect Perfectul simplu Mai mult ca perfectul
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
am fost
ai fost
a fost
am fost
aţi fost
au fost
eram
erai
era
eram
eraţi
erau
fusei
fuseşi
fuse
fuserăm
fuserăţi
fuseră
fusesem
fuseseşi
fusese
fuseserăm
fuseserăți
fuseseră

Viitor

Persoana Viitor I Viitor II Viitor anterior Viitor popular
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
voi fi
vei fi
va fi
vom fi
veți fi
vor fi
o să fiu
o să fii
o să fie
o să fim
o să fiți
o să fie
voi fi fost
vei fi fost
va fi fost
vom fi fost
veți fi fost
vor fi fost
oi fi
îi fi
o fi
om fi
îţi fi
or fi

Modul CONJUNCTIV

Prezent

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
să fiu
să fii
să fie
să fim
să fiţi
să fie

Trecut perfect

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
să fi fost
să fi fost
să fi fost
să fi fost
să fi fost
să fi fost

Modul CONDITIONAL

Prezent

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
aş fi
ai fi
ar fi
am fi
aţi fi
ar fi

Trecut perfect

Persoana Conjugarea
pers I sg.
pers II sg.
pers III sg.
pers I pl.
pers II pl.
pers III pl.
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
aş fi fost
ai fi fost
ar fi fost
am fi fost
aţi fi fost
ar fi fost

Modul IMPERATIV

Afirmativ

Persoana Conjugarea
pers II sg.
pers II pl.
tu
voi
fii
fiţi

Negativ

Persoana Conjugarea
pers II sg.
pers II pl.
tu
voi
nu fi
nu fiţi

Definiție DEX:
FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar… = fie! să zicem că se poate! Treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ◊ Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun) ? 5. A avea prețul…; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că… Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)… = ce importanță are, ce folos decurge din… (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că… (sau să nu…) = mă tem (sau te temi etc.) că… (sau să nu…). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să…; a se afla pe punctul de a…, a nu mai lipsi mult până să… Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să…, a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

*