Infinitiv: a vrea
Gerunziu: vrând
Participiu: vrut
Prezent
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
vreau vrei vrea vrem vreţi vor |
Trecut
| Persoana | Perfect compus | Imperfect | Perfectul simplu | Mai mult ca perfectul | |
|---|---|---|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
am vrut ai vrut a vrut am vrut aţi vrut au vrut |
vream vreai vrea vream vreaţi vreau |
vrui vruşi vru vrurăm vrurăţi vrură |
vrusesem vruseseşi vrusese vruseserăm vruseserăţi vruseseră |
Viitor
| Persoana | Viitor | Viitor anterior | Viitor popular | |
|---|---|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
voi vrea vei vrea va vrea vom vrea veţi vrea vor vrea |
voi fi vrut vei fi vrut va fi vrut vom fi vrut veţi fi vrut vor fi vrut |
o să vreau o să vrei o să vrea o să vrem o să vreţi o să vrea |
Prezent
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
să vreau să vrei să vrea să vrem să vreţi să vrea |
Trecut perfect
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
să fi vrut să fi vrut să fi vrut să fi vrut să fi vrut să fi vrut |
Prezent
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
aş vrea ai vrea ar vrea am vrea aţi vrea ar vrea |
Trecut perfect
| Persoana | Conjugarea | |
|---|---|---|
| pers I sg. pers II sg. pers III sg. pers I pl. pers II pl. pers III pl. |
eu tu el/ea noi voi ei/ele |
aş fi vrut ai fi vrut ar fi vrut am fi vrut aţi fi vrut ar fi vrut |
Atenție la greșeala comună ce apare prin contopirea celor două verbe – a vrea și a voi
| a voi | a vrea | GRESIT – a vroi |
|---|---|---|
| voiesc voieşti voieşte voim voiam |
vreau vrei vrea vrem vream |
vroiesc vroieşti vroieşte vroim vroiam |
Vezi si Conjugarea verbului “a voi”
Definiție DEX:
VREÁ, vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să…; a avea de gând să…, a voi, a intenționa. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de…; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. ◊ Expr. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazma, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bunăvoie; constrâns de împrejurări. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să fie, să devină ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. 5. (Mai ales în forma negativă) A putea, a fi în stare. Focul nu vrea să ardă. ♦ (Pop.) A fi gata, pe cale sau pe punctul de a… Când vru să moară își chemă feciorii. II. (Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului) Mâine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va să vie. ◊ Expr. Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) [Prez. ind. și: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ăi, ei, îi, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veți (pop. ăți, eți, oți), vor (pop. or). — Var.: vroí vb. IV] — Lat. *volere.
